ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. Vezi definitia »

ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose]. Vezi definitia »

stropoleálă², stropoléli, s.f. (reg.) mustrare, certare. Vezi definitia »

líftă (lífte), s. f. – 1. Lituanian. – 2. Străin, venetic. – 3. Păgîn, necredincios. – Var. (înv.) litvă, liftă. Pol. litwa „lituanian” (Cihac, II, 173), Tiktin); pentru evoluția semantică, cf. Șeineanu, Semasiol., 235. Vezi definitia »

PILOCARPÍNĂ s.f. Alcaloid extras din frunzele de pilocarp, care se utilizează ca sudorific și ca antidot al atropinei. [< fr. pilocarpine]. Vezi definitia »