EFÉNDI s. m. invar. (Înv.) Titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi. Vezi definitia »

surchidí (-désc, -ít), vb. – 1. A înțepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arșice, zaruri. Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. – Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie). Vezi definitia »

probodí, probodésc, vb. IV (reg.) a păcăli, a înșela, a îmbrobodi. Vezi definitia »

MÍDI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care ajunge până la jumătatea gambei. 2. Subst. Fustă, palton etc. midi (1). – Din fr., engl. midi. Vezi definitia »

ZIDÍ, zidésc, vb. IV. Tranz. 1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume. Vezi definitia »