FORMIDOLÓS, -OÁSĂ adj. (livr.) 1. înfricoșător, înspăimântător. 2. fricos. (< lat. formidolosus) Vezi definitia »

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră). Vezi definitia »

ÎNDEMĂNÓS, -OÁSĂ adj. v. îndemânos. Vezi definitia »

ÍPSOS s. n. Praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. – Din ngr. ghípsos. Vezi definitia »

AFECTUÓS, -OÁSĂ adj. cu afecțiune; prietenos, afabil; tandru. (< fr. affectueux, lat. affectuosus) Vezi definitia »