Definita cuvantului c
C s. m. invar. A patra[1] literă a alfabetului, numită „ce”, și sunetul corespunzător.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu c
católic (católică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic). Vezi definitia »
ciofléc (-ce), s. n. – 1. Cupă, pahar în care se servesc băuturile. – 2. Buchet, mănunchi, ciorchine. – Var. cioflic, ceflec. Origine expresivă. DAR sugerează o legătură cu germ. Schuhfleck „petic.” – Der. ciofleagă, s. m. (om de nimic, vagabond); cioflac, s. m. (copil răsfățat); ciofleca (var. ciuflica), vb. (a atîrna, a cădea). Vezi definitia »
BATÓC s. n. v. batog. Vezi definitia »
VINGALÁC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s. n.] – Din germ. Winkelhaken. Vezi definitia »
AMFIBRÁHIC, -Ă adj. (Despre versuri) Format din amfibrahi. [< fr. amphibrachique]. Vezi definitia »