sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal. Vezi definitia »

CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. Vezi definitia »

DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. (< fr. doline) Vezi definitia »

AUTOHÁLTĂ, autohalte, s. f. Haltă pentru autobuze. [Pr.: a-u-] – Auto² + haltă. Vezi definitia »

CETÓZĂ s. f. 1. monozaharid care conține o grupare cetonică în moleculă. 2. stare patologică datorată unui exces de cetonă în organism. (< fr. cétose) Vezi definitia »