BRUCE [brus], dinastie regală scoțiană (1306-1371), de origine normandă. Întemeiată de Robert B., rege al Scoției (1306-1329); privat de dreptul său de succesiune la tron, de către cuceritorul Scoției, Eduard I. Prizonier, a evadat și s-a proclamat rege. A luptat cu Eduard II, învingîndu-l la Bannockburn (21 iun. 1314). Vezi definitia »

CÍNCISPRECE num. card. v. cincisprezece. Vezi definitia »

RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix) Vezi definitia »

a-l lăsa rece expr. a nu-i păsa de ceva. Vezi definitia »

COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere). Vezi definitia »