GOUR s.n. (Geol.) Depresiune adâncă de mici dimensiuni care se formează pe planșeul peșterilor prin apariția unor creste concreționare din calcar. [< fr. gour]. Vezi definitia »

cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare. Vezi definitia »

MAGNADÚR s. n. ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur. Vezi definitia »

ATLANTOZÁUR s.m. (Pal.) Dinozaurian mezozoic uriaș, asemănător cu brontozaurul. [Pron. -za-ur. / < fr. atlantosaure, cf. Atlas – titan, gr. sauros – șopârlă]. Vezi definitia »

fur (fúri), s. m. – Hoț, tîlhar. – Mr., megl. fur. Lat. fūr (Pușcariu 676; Candrea-Dens., 689; REW 3590; DAR), cf. it., arag. furo, v. ven., v. fr. fur. Înv. Cf. fura, furt. – Der. furișor, s. m. (varietăți de viespe, Vespa vulgaris, Pompilus viaticus; abejorro, Bombus terrestris), dim. cu suf. -ișor; furesc, adj. (înv., al hoților). Vezi definitia »