cotrúță (cotrúțe), s. f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău. Vezi definitia »

CINEGÉTICĂ s.f. Arta vânătorii. [< fr. cynégétique]. Vezi definitia »

crăiță, crăițe s. f. femeie ușuratică. Vezi definitia »

alesídă (alesíde), s. f. – Colier. – Mr. alsidza. Ngr. ἀλυσίδα (Gáldi 143). Vezi definitia »

păvíță păvíțe, s.f. (reg.) petecel, clinișor, păvuță (așezat la subsoara cămășii). Vezi definitia »