CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico]. Vezi definitia »

uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ISCHIÁTIC, -Ă, ischiatici, -ce, adj. (Med.) Al ischionului. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. ischiatique. Vezi definitia »

METACRÍLIC adj. acid ~ = acid organic nesaturat, lichid incolor cu miros neplăcut. (< fr. méthacrylique) Vezi definitia »

Nomad.Etimologic din lat. LAETI- nume dat francilor din Galia, fără cetățenie și domiciliu stabil. Vezi definitia »