Definita cuvantului temperanță
TEMPERÁNȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temperanță
crișcă1 s.f. (reg.) bucățică, felie; drob, crușet. Vezi definitia »
RADIOSÚRSĂ s. f. obiect ceresc ca sursă de radiounde. (< fr. radiosource) Vezi definitia »
ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine]. Vezi definitia »
GEOTECTÚRĂ s. f. formă de relief de dimensiuni planetare sau continentale, determinată de procese endogene. (< geo- + germ. Tektur) Vezi definitia »
OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »