MONOPOLIZATÓR, -OÁRE adj. Care monopolizează (1); acaparator. [Cf. fr. monopolisateur]. Vezi definitia »

plecatór, plecatoáre, adj., s.f. 1. (adj., înv.) care se îndoaie, se curbează. 2. (adj., înv.) umil, smerit. 3. (adj., înv.) care are înclinația, tendința pentru ... 4. (adj.; pop.; despre miei) care suge. 5. (adj.; înv.; despre cuvinte) flexibil. 6. (adj., înv.; despre moduri) conjuctiv. 7. (s.f.; pop.) oaie care dă lapte; mânzare. 8. (reg.; adj.; s.f.) (vacă) fără vițel, care dă lapte. Vezi definitia »

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător. Vezi definitia »

APICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu apicultura. [< fr. apiculteur, cf. it. apicultore < lat. apis – albină, cultor – cultivator]. Vezi definitia »

FONATÓR, -OÁRE adj. care produce sunetele vorbirii. ♦ organ (sau aparat, canal) ~ = organ (sau aparat, canal) care produce sunetele vorbirii. (< fr. phonateur) Vezi definitia »