PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine. Vezi definitia »

CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică și cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon și ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe țări europene sunt consumate tradițional castane coapte în cenușă. Vezi definitia »

zootéhnică (rar) s. f., g.-d. art. zootéhnicii Vezi definitia »

tărâță s. f. sg. spermă. Vezi definitia »

RETICULÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă, care conține fosfor și care se găsește în țesutul conjunctiv reticulat. [< fr. réticuline]. Vezi definitia »