FRONTÁL, -Ă I. adj. 1. din regiunea frunții. ◊ (s. n.) mușchi al frunții. 2. din, așezat în față. ♦ abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție. ◊ referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. parte proeminentă a unui obiect. (< fr. frontal) Vezi definitia »

ALTITUDINÁL, -Ă adj. (situat) la altitudine; altitudinar. (< fr. altitudinal) Vezi definitia »

ȘMAL s. n. literă tipografică cu o formă subțire și îngustă. (< germ. Schmal/schrift/) Vezi definitia »

BRAHIÁL, -Ă adj. De (la) braț, al brațului. [Pron. -hi-al. / cf. fr. brachial, lat. brachialis]. Vezi definitia »

CONAȚIONÁL, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din aceeași națiune cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Pron. -ți-o-. / cf. it. connazionale]. Vezi definitia »