TOTEMÍSM s.n. Credință bazată pe cultul totemurilor. [Cf. fr. totémisme]. Vezi definitia »

KANTÍSM s.n. Kantianism. ♦ Tendință de a se inspira din doctrina lui Kant. [Cf. fr. kantisme, it. kantismo < Kant – unul dintre întemeietorii idealismului clasic german]. Vezi definitia »

DIMORFÍSM s.n. 1. Însușire pe care o au unele substanțe chimice sau unele minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. Existența la aceeași specie animală sau vegetală a două forme specifice distincte. [< fr. dimorphisme, cf. gr. dis – dublu, morphe – formă]. Vezi definitia »

ELECTRODINAMÍSM s. n. totalitatea fenomenelor produse de un curent electric. (< fr. électrodynamisme) Vezi definitia »

BICAMERÍSM s.n. Sistem politic comportând două adunări legislative. [< fr. bicamérisme]. Vezi definitia »