SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit¹. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură. Vezi definitia »

banéruță, s.f. (înv.) faliment Vezi definitia »

- SFÉRĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „sferă”. [< fr. -sphère, cf. lat. sphaera, gr. sphaira]. Vezi definitia »

CUSĂTÚRĂ, cusături, s. f. 1. Cusut. ♦ Faptul de a coase între ele marginile unei plăgi, după o intervenție chirurgicală. 2. Locul unde se îmbină, prin cusut, două bucăți de stofă, de pânză etc.; ața cu care s-a cusut. ♦ Linie de asamblare, prin nituire sau prin sudare, a două plăci sau piese metalice. ♦ Loc unde s-a efectuat o cusătură (1), după o intervenție chirurgicală. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase; p. ext. ornamentele cusute pe o pânză, pe o stofă etc. 4. Lucru la care coase cineva. [Var.: (reg.) cusutúră s. f.] – Cusut + suf. -ură. Vezi definitia »

țóhă s.f. (reg.) mantie, haină. Vezi definitia »