PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. Vezi definitia »

meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta. Vezi definitia »

IDOLÁȘ, idolași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui idol. – Idol + suf. -aș. Vezi definitia »

pogonáș, pogonáșe și pogonáși, s.n. și m. (reg.; înv.) 1. (s.n.) pogon, iugăraș. 2. (s.m.) lucrător agricol cu pogonul (mai ales la vie); pogonar. Vezi definitia »

ACRÍȘ s. n. (Reg.) Zer înăcrit, jintiță întrebuințată în loc de oțet la înăcrirea bucatelor. – Din acru² + suf. -iș. Vezi definitia »