EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. Vezi definitia »

BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable]. Vezi definitia »

DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis) Vezi definitia »

REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable. Vezi definitia »

COLEOPTÍL s.n. (Bot.) Frunză în formă de teacă, care învelește mugurașul embrionului la graminee. [Pron. -le-op-. / < fr. coléoptile, cf. gr. koleos – teacă, ptilon – foiță]. Vezi definitia »