STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul]. Vezi definitia »

PARACIVILIZÁȚIE s.f. (Liv.) Stare opusă nivelului de dezvoltare al societății moderne. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

HEPARINEMÍE s. f. prezența heparinei în sânge. (< fr. héparinémie) Vezi definitia »

bắlie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold. Vezi definitia »

COXODINÍE s.f. (Med.) Durere în osul coxal. [Gen. -iei. / < fr. coxodynie]. Vezi definitia »