HOPLOMÁC s. m. (în Grecia antică) gladiator greu înarmat. (< fr. hoplomaque, lat. hoplomachus) Vezi definitia »

păstîrnác (păstârnáci), s. m. – Plantă legumicolă cu rădăcina fusiformă, alb-gălbuie (Pastinaca sativa). – Var. păstărnac, păstrănac, postîrnac. Bg. pastărnak (Conev 48; Candrea), pol., rus. pasternak (Cihac, II, 248), din lat. pastinaca, cf. mag. pasztinak, fr. panais, sp. biznaga (‹ arab. bištināqa). Vezi definitia »

răvác (-curi), s. n. – 1. Miere naturală. – 2. Primul must, care curge fără a distruge strugurii. – Var. ravac. Tc. ravak (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1710), cf. sb. ravak. – Der. răvăci, vb. (a pritoci vinul), probabil cuvînt identic cu a răvăși, vb. (a pritoci vinul; a descompune, a răscoli, a zăpăci), pentru al cărui semantism cf. cele două sensuri ale sp. trasegar; răvășeală (var. răvăceală), s. f. (dezordine, zăpăceală). Vezi definitia »

ORGIÁC, -Ă adj. Cu caracter de orgie; orgiastic. [Pron. -gi-ac. / < fr. orgiaque]. Vezi definitia »

BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub un singur drapel. [Pr.: ba-i-. – Pl. și: bairacuri] – Tc. bayrak. Vezi definitia »