ECHITÁȚIE s. f. (Sport) Călărie. – Din fr. équitation, lat. equitatio, -onis. Vezi definitia »

CLORURÍE s.f. (Med.) Prezența clorurilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. chlorurie]. Vezi definitia »

NECROFAGÍE s. f. 1. însușire a organismelor necrofage. 2. tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică. (< fr. nécrophagie) Vezi definitia »

COPROLOGÍE s.f. (Med.) Studiul biologic al fecalelor. [< fr. coprologie, cf. gr. kopros – excrement, logos – studiu]. Vezi definitia »

MAGNÉZIE s.f. Oxid de magneziu în formă de praf alb, întrebuințat în medicină ca purgativ. [Gen. -iei. / < fr. magnésie]. Vezi definitia »