ANTINOMÍSM s. n. 1. tendință de negare a legilor sau legalității. 2. (teol.) doctrină care propovăduiește, în numele supremației grației, indiferența față de legi. (< fr. antinomisme, germ. Antinomismus) Vezi definitia »

ORTODOXÍSM s. n. 1. Religia creștină ortodoxă. 2. Calitatea de a fi ortodox (2). 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe. – Ortodox + suf. -ism. Vezi definitia »

PROBABILÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică potrivit căreia nu există propoziții certe, orice enunț având numai un oarecare grad de probabilitate (mai mult sau mai puțin probabil, plauzibil sau verosimil), neputându-se stabili cu certitudine în ce măsură este adevărat sau nu. 2. Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia, atunci când există un conflict între o normă și liberatate, o acțiune contra normei este permisă dacă are consensul unei persoane prudente. V. probabiliorism. [< fr. probabilisme]. Vezi definitia »

FLEGMATÍSM s. n. caracter flegmatic; atitudinea omului flegmatic. (< fr. phlegmatisme) Vezi definitia »

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme. Vezi definitia »