FEROSILÍCIU s. n. aliaj de fier și siliciu. (< fr. ferrosilicium) Vezi definitia »

noríu, noríe, adj. (reg.) de culoarea norilor de ploaie; gri-vânăt. Vezi definitia »

PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n. adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. Vezi definitia »

ZIRCÓNIU s.n. Metal alb-cenușiu, greu fuzibil, cu rezistență mecanică ridicată, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale, dure, la construirea reactoarelor nucleare. [-niu, pron. -nìu; simb. Zr] (din fr. zirconium) Vezi definitia »

tablagiu, tablagii s. m. (peior.) subofițer (de armată sau de poliție). Vezi definitia »