Definita cuvantului termina
TERMINÁ, términ, vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. ◊ Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. ♦ A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul „masă” se termină cu o vocală. ◊ Expr. (Fam.) A se termina cu cineva, se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare. [Prez. ind. acc. și: termín] – Din fr. terminer, lat. terminare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu termina
DEGLUTINÁ vb. intr., refl. (despre elementele unui cuvânt) a (se) separa. (< fr. déglutiner) Vezi definitia »
PORȚIONÁ vb. I. tr. (Liv.) A face porții, a împărți în porții. [Pron. -ți-o-. / < porție]. Vezi definitia »
RUȘINÁ, rușinez, vb. I. 1. Refl. A-i fi cuiva rușine, a se jena. ♦ A se simți stingherit, a se sfii. 2. Tranz. A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (Înv. și pop.) A necinsti, a dezonora. – Din rușine. Vezi definitia »
COLAȚIONÁ vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner]. Vezi definitia »
TÁNA s. f. mamifer insectivor, din ordinul primatelor, care trăiește în Sumatra și Kalimantan. (< lat. tana) Vezi definitia »