Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
vecíe s. f., art. vecía, g.-d. vecíi, art. vecíei Vezi definitia »
ENCEFALOMALACÍE s. f. ramolisment cerebral. (< fr. encéphalomalacie) Vezi definitia »
HIDROTERMOTERAPÍE, hidrotermoterapii, s. f. Tratament cu ape termale. – Din fr. hydrothermothérapie. Vezi definitia »
NEUROPATOLOGÍE s. f. Ramură a neurologiei care se ocupă cu studierea bolilor sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuropathologie. Vezi definitia »
AUTOTOMÍE s. f. 1. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan. (< fr. autotomie) Vezi definitia »