CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S. f. 1. Instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Și în sintagma centrală industrială) = (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Din fr. central, lat. centralis. Vezi definitia »

SAL, saluri, s. n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. – Din tc. sal. Vezi definitia »

AUTOCEFÁL, -Ă adj. care se bucură de autocefalie. (< fr. autocéphale) Vezi definitia »

SOLENOIDÁL, -Ă adj. Referitor la solenoid. [< fr. solénoïdal]. Vezi definitia »

CATASTROFÁL, -Ă adj. care dă naștere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic. (< germ. katastrophal) Vezi definitia »