mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear. Vezi definitia »

plástă², s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă. Vezi definitia »

túrbă (-be), s. f. – Varietate de cărbune. Fr. tourbe. – Der. turbărie, s. f. (regiune cu turbă). Vezi definitia »

ADJUTANTÚRĂ s.f. Funcție, serviciul adjutanților. [< germ. Adjutantur]. Vezi definitia »

CANELÚRĂ s. f. 1. șant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor. 2. (tehn.) șant puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut. 3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. (< fr. cannelure) Vezi definitia »