TON, toni, s.m. (Iht.) În general, pește din fam. scombridae, din care fac parte și macroul și pălămida, pești caracterizați prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subțire înspre coadă, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populează toate mările calde, în special Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge până la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai prețuiți pești de consum, alte specii de ton din zonele europene având, în general, sub 1 m lungime. Vezi definitia »

BEDÓN s. n. (muz.) tobă mare. (< fr. bedon) Vezi definitia »

BURLINGTON [bə:liŋtən], Richard Boyle, Conte de ~ (1694-1753), arhitect englez. Reprezentant al Renașterii de tip Palladio, pe care o propagă prin intermediul operei sale ca modalitate de întoarcere la arhitectura antică (dormitoarele la Westminster School London, Assben by Rooms, York). Vezi definitia »

SINCROFAZOTRÓN, sincrofazotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică, al cărui principiu de funcționare îmbină elemente ale sincrotronului cu elemente ale fazotronului. – Din fr. synchrophasotron. Vezi definitia »

NECTÓN s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea viețuitoarelor acvatice care se pot mișca liber în masa apei în care trăiesc. – Din it. necton. Vezi definitia »