MEDICÍNĂ, (2) medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. și reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. medițina. Vezi definitia »

LEVÁTĂ s.f. 1. Totalitatea cărților de joc pe care le strânge de pe masă cel care a câștigat la un moment dat. 2. Cantitate de fire toarse aflată pe țevile mașinii de filat după înfășurarea acestora. [< it. levata, cf. fr. levée]. Vezi definitia »

gáșcă (-te), s. f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens. Vezi definitia »

GLOBÍNĂ, globine, s. f. (Biol.) Substanță organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. – Din fr. globine. Vezi definitia »

CIANHIDRÍNĂ s.f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, servind la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [Pron. ci-an-. / < fr. cyanhydrine]. Vezi definitia »