PRETORIANÍSM s. n. Situație din vechea Romă în care pretorienii și soldații aveau o influență predominantă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. prétorianisme. Vezi definitia »

ANAMORFÍSM s.n. Formarea de minerale noi, de compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare, din altele mai simple și cu densitate mai mică. [< fr. anamorphisme]. Vezi definitia »

EMPIRÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care socotește experiența senzorială ca unica sursă a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experiență]. Vezi definitia »

PROFESIONALÍSM s. n. 1. profesionalitate. 2. cuvânt cu caracter tehnic folosit într-o anumită profesiune. (< fr. professionnaliste) Vezi definitia »

INFLAȚIONÍSM s. n. politică ce consideră inflația ca un mijloc de expansiune economică. (< fr. inflationnisme) Vezi definitia »