Definita cuvantului bufnitură
BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bufnitură
ZETÉTICĂ, zetétice, s.f. Metodă filozofică sau științifică bazată pe cercetare. (din fr. zététique) [morf. DOOM] Vezi definitia »
izmánă (izméne), s. f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s. f. (moft, afectare). Vezi definitia »
FĂLCÁRIȚĂ s. f. (Med.; pop.) Tetanos (la copii). – Falcă + suf. -ariță. Vezi definitia »
subáșă, subáși, s.m. (înv.) 1. (în teritoriile aflate sub administrație turcească) primar rural. 2. (idem) agent (de poliție, de percepție) 3. (reg.) paznic (de câmp, de vie). Vezi definitia »
miștocăreală, miștocăreli s. f. ironie, batjocură. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z