pránic (pránice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans. Vezi definitia »

PĂDURÁTIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. – Pădure + suf. -atic. Vezi definitia »

CITOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță, ser) care determină citoliza. (< fr. cytolitique) Vezi definitia »

HELIOCÉNTRIC, -Ă, heliocentrici, -ce, adj. Care aparține heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. ◊ Sistemul heliocentric = teorie fundamentată de Copernic, conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său; heliocentrism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrique. Vezi definitia »

MONOFÍTIC, -Ă adj. (despre paraziți) care își petrec întreg ciclul evolutiv pe o singură specie. (< fr. monophytique) Vezi definitia »