Definita cuvantului titular
TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu titular
PARLAMENTÁR, -Ă adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire]. Vezi definitia »
BONDÁR, bondari, s. m. Insectă mare din ordinul himenopterelor (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. Vezi definitia »
IREGULÁR, -Ă adj. (Rar) Neregulat. [Cf. it. irregolare, fr. irrégulier]. Vezi definitia »
DICȚIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină. ◊ listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium) Vezi definitia »
SPĂTÁR1, spătare, s. n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. -ar. Vezi definitia »