Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din fr. titulature.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
FEMÉLĂ, femele, s. f. Animal de sex feminin; femeiușcă (2). ♦ (Adjectival; despre organe ale plantelor) Care produce fructul. – Din fr. femelle, lat. femella. Vezi definitia »
VÍFELIȚĂ, vifelițe, s. f. (Reg.) Drușcă. – Din vifel + suf. -iță. Vezi definitia »
ELECTROEXOSMÓZĂ s. f. electroosmoză prin deplasarea lichidului spre anod. (< fr. électro-exosmose) Vezi definitia »
CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing]. Vezi definitia »
PAVÁNĂ s. f. vechi dans de curte, de origine spaniolă sau italiană, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzătoare. (< fr. pavane) Vezi definitia »