Definita cuvantului toartă
TOÁRTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu toartă
oácă s.f. (reg.) spirit necurat care sperie copiii. Vezi definitia »
NECROCENÓZĂ s. f. ansamblu de organisme moarte sau de fosile; tanatocenoză. (< fr. nécrocénose) Vezi definitia »
GONDÓLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vâslă, stând în picioare. 2. Gondolă de motor = locașul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găsește în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola]. Vezi definitia »
JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. Vezi definitia »
JURISPRUDÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. știința dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia) Vezi definitia »