pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »

INTEGRÁNTĂ adj.f. Parte integrantă = parte care intră cu necesitate în componența unui întreg. [< fr. intégrante]. Vezi definitia »

ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc; îmbulzeală, aglomerație. [Pr.: -su-ia-] – Înghesui + suf. -eală. Vezi definitia »

FETICÍCĂ, feticele, s. f. (Rar) Fetiță. – Din fată + suf. -ic-ică. Vezi definitia »

AMIGDÁLĂ s. f. fiecare dintre cele două glande în formă de migdală din faringe; tonsilă. (< fr. amygdale) Vezi definitia »