zătoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonésc, imperf. 3 sg. zătoneá conj. prez. 3 să zătoneáscă Vezi definitia »

POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. Tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acțiune. 3. Refl. Fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni. ♦ Spec. A pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti. Vezi definitia »

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corcolí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »

orjovení, orjovenésc, vb. IV (reg.) 1. a se întrema, a se reface. 2. a lucra de mântuială. 3. a se buhăi. Vezi definitia »

BODÓNI s.n. (Poligr.) Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, având piciorușele subțiri și drepte. [< it., germ. Bodoni, cf. Bodoni – tipograf italian]. Vezi definitia »