PLANATÓR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafața unui obiect. – Plana² + suf. -tor. Vezi definitia »

BIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Care poartă, care are două flori. [< fr. biflore]. Vezi definitia »

CARTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Funcționar care execută operații de cartare. [< carta + -tor]. Vezi definitia »

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur. Vezi definitia »

NAVIGATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. marinar. 2. membru din echipajul unei (aero)nave care dirijează navigația. (< fr. navigateur, it. navigatore) Vezi definitia »