ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage. Vezi definitia »

LANSÁJ s. n. Oscilațiile verticale ale șasiului unui automobil. – Din fr. lançage. Vezi definitia »

MACHIÁJ, machiaje, s. n. Acțiunea de a (se) machia și rezultatul ei; machiere. [Pr.: -chi-aj] – Din fr. maquillage. Vezi definitia »

COFRÁJ s. n. tipar de lemn sau de metal în care se toarnă betonul în stare fluidă. (< fr. coffrage) Vezi definitia »

GUMAJ s. n. Gumare. -DupĂ� fr. Gommage Vezi definitia »