zincuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zincuiésc, imperf. 3 sg. zincuiá; conj. prez. 3 să zincuiáscă Vezi definitia »

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui. Vezi definitia »

biruí (biruiésc, biruít), vb. – 1. A fi mai puternic ca cineva. – 2. A învinge, a supune. – 3. (Înv.) A domina, a guverna, a avea autoritate. – Var. (înv.) birțui. Mag. birni „a poseda” (DAR). – Der. biruită, s. f. (înv., victorie); biruitor, adj. (stăpân, suveran, învingător); biruință, s. f. (victorie). Vezi definitia »

înjuguí pers. 3 sg. înjuguiéște, vb. IV (reg.; despre boi) a deprinde, a supune. Vezi definitia »

păsătuí, pers. 3 sg. păsătuiéște, vb. IV (reg.) a ninge cu mielușei (cu mici particule sferice). Vezi definitia »