Definita cuvantului buimac
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu buimac
condác (-ce), s. n. – 1. Patul puștii. – 2. Braț. Tc. kondak, ngr. ϰοντάϰι (Cihac, II, 568; Meyer 197; Șeineanu, II, 145). Vezi definitia »
SERÁC s.n. (Geol.) Turn de gheață, proeminență rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul ghețarilor. [< fr. sérac]. Vezi definitia »
orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit). Vezi definitia »
cinác2, cináce, s.n. (reg.) barcă, luntre. Vezi definitia »
POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak. Vezi definitia »