PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). Vezi definitia »

*afectiune progresiva, care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri; corneea se subtiaza si isi schimba forma; poate lua forma unui ochi Vezi definitia »

EUFUNCȚIÚNE s. f. (< fr. eufonction) (FILOZ.) Funcție care menține sau sporește adaptarea unei unități date la contextul ei social. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

procesiune catolică desfășurată în plan local, într-un loc considerat sacru, marcat de regulă cu trei cruci (un astfel de bolciu cu ocazia Rusaliilor, la Stănești, descris de Marco Bandini, v. Liviu Pilat, Comunități tăcute, p 142, 254; v. și proza scurtă De bolci, http://agonia.ro/index.php/prose/13912790/index.html, unde sensul este „hram” ) Vezi definitia »

REOSTRICȚIÚNE s. f. contracție transversală a unui conductor lichid străbătut de curent electric. (< fr. rhéostriction) Vezi definitia »