ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac. Vezi definitia »

GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. Vezi definitia »

tuzlúci s.m. pl. (înv.) învelitoare de postav care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești; ghetre. Vezi definitia »

zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci Vezi definitia »

răscrucí, răscrucésc, vb. IV (reg.) a înjura de cruce. Vezi definitia »