PLASMOCHÍNĂ, plasmochine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, utilizată în tratamentul malariei. – Din fr. plasmochine. Vezi definitia »

BICIUIÁLĂ, biciuieli, s. f. Biciuire. – Din biciui + suf. -eală. Vezi definitia »

CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra]. Vezi definitia »

SILVOTÉHNICĂ s. f. Parte a silviculturii care se ocupă cu tehnica creării și a creșterii arboreturilor în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. – Silvo- + tehnică. Vezi definitia »

STRÁȚĂ s. f. registru contabil în care se înregistrează toate operațiile economice și financiare ale unei întreprinderi. (< germ. Strazze) Vezi definitia »