sorbăríe, sorbăríi, s.f. (reg.) mocirlă. Vezi definitia »

bălăríe (bălăríi), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărie ‹ iarbă, crăcărie ‹ cracă, etc. Cf. bîlie. Vezi definitia »

DISFONOGRAFÍE s. f. tulburare a limbajului scris. (< fr. dysphonographie) Vezi definitia »

NUTÁȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 1⁸ ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr. nutation, lat. nutatio) Vezi definitia »

HIPOMANȚÍE s. f. (la vechii celți) artă a prezicerii după nechezatul și mișcările unor cai sacri. (< fr. hippomancie) Vezi definitia »