FÍNE s. n. (Livr.) Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin. Vezi definitia »

MULTITÚDINE s.f. (Liv.) Mulțime; număr mare. [Cf. fr. multitude, lat. multitudo]. Vezi definitia »

beatitudine Vezi definitia »

MISIÚNE s.f. 1. Însărcinare, rol, funcție încredințată cuiva. 2. Delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat (în special diplomatic). ♦ Reprezentanță diplomatică permanentă condusă de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie dominantă. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio]. Vezi definitia »

COMPLEXIÚNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire]. Vezi definitia »