CONFRUNTAȚIÚNE s. f. v. confruntație. Vezi definitia »

CONSUMAȚIÚNE s.f. v. consumație. Vezi definitia »

EXHIBIȚIÚNE s.f. v. exhibiție. Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion]. Vezi definitia »

PRETERIȚIÚNE s.f. Figură de retorică prin care oratorul declară că nu vrea să vorbească despre un lucru, despre care totuși vorbește; pretermisie; paralipsă. [Pron. -ți-u-. / < lat. praeteritio, cf. fr. préterition]. Vezi definitia »