CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

–galactíe v. gala–. Vezi definitia »

ANOFTALMÍE s. f. lipsă (congenitală) a globilor oculari. ♦ ~ ciclopică = malformație congenitală constând în unirea ochilor și a orbitelor rudimentar dezvoltate. (< fr. anophtalmie) Vezi definitia »

ACEFALÍE s. f. 1. lipsă a capului la unele animale inferioare. 2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice. (< fr. acéphalie) Vezi definitia »

BLASFEMÍE s.f. Cuvânt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia]. Vezi definitia »