Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
OMOSFÉRĂ s.f. v. homosferă. Vezi definitia »
PERIODOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică prin care se scot în evidență componentele periodice ale unui proces. (< fr. périodogramme) Vezi definitia »
MINIJÚPĂ s. f. fustă foarte scurtă. (< fr. mini-jupe) Vezi definitia »
chinchimoácă s.f. (reg., înv.) opaiț (făcut dintr-o bucată de zdreanță muiată în seu); chichineață. Vezi definitia »
frușíță (frușíțe), s. f. – Margaretă (Bellis perennis). Origine necunoscută. După Cihac, II, 500, Pușcariu, Diminutivsuffixe, 71 și DAR, de la numele Frosa, Frusina „Eufrosine”; însă este dificil de explicat această der. După Tiktin, și Pascu, Beiträge, 40 de la frumușiță, soluție nu chiar imposibilă. Vezi definitia »