Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. [Pr.: -zi-en- – Scris și: transiență] – După engl. transience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
SILICIÚRĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure) Vezi definitia »
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică. [Acc. și: anátemă] – Ngr. anatema. Vezi definitia »
CRÁMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. scr. krama. Vezi definitia »
RUMENEÁLĂ s. f. ~ (din rumeni + suf. -eală, sl. rumĕnilo) Vezi definitia »
GLOBÍNĂ s. f. substanță proteică din sânge, bogată în aminoacizi, care împreună cu hemul formează hemoglobina. (< fr. globine) Vezi definitia »