ELECTROACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la electroacustică. II. s. f. ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. (< fr. électro-acoustique, /II/ germ. Electroakustik) Vezi definitia »

BÁZIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu proprietățile unei baze. [Cf. fr. basique]. Vezi definitia »

TELESCÓPIC, -Ă adj. 1. referitor la telescop. 2. (despre tuburi) care se poate lungi sau scurta, intrând unul în golul celuilalt. (< fr. télescopique) Vezi definitia »

GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic. Vezi definitia »

ANTIDIARÉIC, -Ă, antidiaréici, -e, adj., s.n. (Medicament) contra diareii. (din anti- + diareic) Vezi definitia »